Bunatatea nu este un atribut inascut al personalitatii, spun cercetarile recente. Altruismul este declansat si stimulat de o serie de factori de mediu si nu este o calitate pe care oamenii o dobandesc prin nastere. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de doi profesori de psihologie de la Universitatea Stanford din Statele Unite ale Americii.
Originea altruismului, care este privit ca o calitate dobandita prin nastere sau prin educatie, reprezinta unul din cele mai dezbatute concept de psihologie.
Doi profesori de psihologie din America au realizat mai multe experimente pentru a demonstra ca altruismul este declansat de o serie de factori de mediu, nefiind o calitate cu care oamenii se nasc.
Autorii unui alt studiu realizat in anul 2006 pe copii in varsta de 18 luni au descoperit ca micutii doreau sa ii ajute pe voluntarii din experiment, fara ca acest lucru sa le fie cerut.
Exprimarea comportamentului altruist la copii cu o varsta atat de frageda s-a inscris in teoria impartasita de multi oameni de stiinta potrivit carora ar fi vorba de o forma de altruism innascut.
Studiul cu pricina despre altruism a stat apoi la baza unui numar de alte 12 cercetari stiintifice.
Profesorii de psihologie Rodolfo Cortes Barragan si Carol Dweck, au considerat, insa, ca exista multe aspecte pe care studiul din 2006 nu le-a tratat.
Cei doi precizeaza ca autorii experimentului din 2006 s-au jucat timp de cateva minute cu acei copii, pentru ca acestia sa se simta confortabil in prezenta voluntarilor implicati in studiu de atunci.
Acea interactiune i-ar fi determinat pe copii sa adopte comportamente altruiste si ar fi influentat astfel rezultatul experimentului, spun autorii noului studiu.
„Copiii se afla intotdeauna in cautarea unor indicii sociale, iar acesta a fost unul proeminent”, a declarat profesorul Barragan, coordonatorul studiului, conform Daily Mail.
Profesori americani au conceput un nou experiment, pentru a izola efectul pe care l-ar avea o perioada de „socializare” inainte de debutul testului.
Cercetarea a fost realizat pe un esantion de 34 de copii cu varste cuprinse intre un an si doi ani, care au fost impartiti in doua grupuri.
In primul grup, voluntarii adulti trebuiau sa se joace cu mingea cu fiecare copil si sa discute cu el.
Dupa cateva minute, adultii trebuiau sa loveasca „accidental” un obiect aflat pe o masa si sa observe daca acel copil dorea sa il ajute sa ridice obiectul in cauza – la fel ca in experimentul din 2006.
Diferenta fata de studiul din 2006 a fost operata in al doilea grup. In acesta, adultul si copilul trebuiau sa se joace fiecare cu mingea lui – experiment cunoscut sub denumirea „joc in paralel” , in timp ce adultul vorbea cu copilul.
La fel ca in primul grup, dupa cateva minute, voluntarul adult trebuia sa loveasca si sa dea jos un obiect aflat pe o masa.
Copiii implicati in jocul reciproc au fost de trei ori mai numerosi in ceea ce priveste intentia de a-i ajuta pe adulti sa ridice de pe jos obiectele daramate de pe masa, in comparatie cu copiii care erau angajati in jocul in paralel.
Cercetatorii au repetat experimentul in conditii putin modificate, dar cu alti copii, iar cei din grupul de joc reciproc au fost de doua ori mai numerosi in ceea ce priveste intentia de a-i ajuta pe adulti.
Conform acestor rezultate, comportamentul altruist ar putea fi determinat cel mai probabil de relatiile interumane, chiar daca acestea sunt de scurta durata, decat de instincte.
Nu e nevoie de nici o cercetare ca să știi că altruismul nu este înnăscut. Este suficient să vezi religia ortodoxă care ca să cultive altruismul mai că îi obligă pe membri ei să fac pomană. Vezi Doamne pentru mort. Și totuși ultimele studii arată că oferirea de cadouri fără nici un interes sau ocazie, are efecte benefice asupra creierului uman.