Locuitul intr-o zona urbana se asociaza de multe ori cu stresul, zgomotul, traficul intens sau cresterea interactiunilor sociale, elemente care duc la crestearea anxietatii si ulterior a depresiei.
Intr-un experiment realizat recent, cativa cercetatori din Statele Unite si Suedia au incercat sa determine daca o experienta petrecuta in natura poate influenta gandirea axata pe aspecte negative ale sinelui, un factor cunoscut de risc pentru boli psihice.
Astfel, in cadrul cercetarii, 38 de persoane care locuiesc in mediul urban si care nu au avut „niciun istoric de tulburari mintale” au fost impartite in doua grupuri si li s-a cerut sa faca o plimbare.
Un grup a mers timp de 90 minute printr-o zona bogata in vegetatie in apropierea unui campus, iar celalalt de-a lungul unui drum foarte aglomerat in centrul unui oras din California.
Atat inainte cat si dupa plimbare, participantii au raspuns la un chestionar conceput pentru a masura tendinta lor spre „meditatie”, iar creierele lor au fost scanate.
Cercetatorii au examinat in special o regiune a creierului numita cortex prefrontal subgenual, o zona care s-a dovedit a fi deosebit de activa in timpul ruminatiei (o gandire obsedanta axata pe aspecte negative ale sinelui).
Rezultatele au aratat ca acele persoanele care au mers 90 de minute prin mijlocul naturii au inregistrat o scadere a tendintei spre ruminatie, astfel ca raspunsurile lor la chestionar au fost diferite dupa plimbare.
De asemenea, si in activitatea creierului a fost constatata o scadere a activitatii in cortexul prefrontal subgenual, regiunea studiata de cercetatori.
„Acest lucru ofera rezultate solide ce confirma ca o experienta in natura, chiar si de scurta durata, poate reduce acest model de gandire care este asociat cu debutul, in unele cazuri, al unor boli mintale, cum ar fi depresia”, a declarat Gregory Bratman, autorul principal al studiului, citat de Washington Post.
Aceasta noua cercetare intareste concluzia unor studii anterioare cu privire la beneficiile petrecerii timpului in natura.