Fertilizarea in vitro este o metoda de reproducere umana asistata medical care presupune crearea embrionului in afara corpului uman. Despre complexitatea acestei proceduri, dar si despre etapele ei, ne vorbeste dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrica-ginecologie, cu supraspecializare in infertilitate.
Anca Rusen
In clinicile de profil, la FIV se apeleaza dupa ce tratamentele clasice de fertilitate sau alte metode de reproducere asistata au esuat. Intre copilul conceput prin FIV si cel procreat pe cale naturala nu exista nicio diferenta. FIV se recomanda mai cu seama cuplurilor in care femeia prezinta unele patologii, cum ar fi cele ale trompelor uterine, sufera de boli precum endometrioza, dar si cuplurilor in care barbatul are probleme grave de infertilitate. Eficienta procedurii este data de tipul de diagnostic pe care il are cuplul. Sunt cazuri in care femeia nu mai are deloc rezerva ovariana, se poate confrunta cu menopauza precoce si atunci se apeleaza la fertilizare in vitro cu ovocite donate.
Procedura FIV se realizeaza in mai multe etape: stimularea ovariana, colectarea ovocitelor, fertilizarea acestora cu materialul seminal provenit de la sot sau de la donatorul ales. Ultima operatiune este transferul embrionar.
Ce este stimularea ovariana
Se incearca stimularea ovarelor, printr-o terapie medicamentoasa specifica, astfel incat acestea sa produca mai multi foliculi, cu scopul de a obtine mai multe ovule.
Foliculul este, de fapt, o „punga” mica plina cu lichid, in interiorul careia se dezvolta si se maturizeaza ovulul. Multiplicand foliculii, vom dispune de mai multi embrioni care, dupa fertilizare, vor spori sansele obtinerii unei sarcini reusite.
Monitorizarea numarului si a cresterii foliculilor in timpul tratamentului se realizeaza prin ecografie transvaginala si cu ajutorul unor teste hormonale din sange. Aceste analize permit stabilirea momentului propice pentru efectuarea recoltarii ovocitelor.
Combinatia de medicamente destinate producerii si maturizarii foliculilor, asa numitele gonadotropine sintetice, ca si dozajul acestora sau tipul de terapie sunt adaptate si individualizate in functie de varsta pacientei, de reactia ovarelor acesteia, precum si de nevoile fiecarui cuplu.
Cuplul trebuie sa realizeze faptul ca inceperea tratamentului de stimulare ovariana nu garanteaza si recoltarea ovulelor. In cazul unor paciente, medicatia poate sa nu produca reactiile asteptate, de crestere si de maturizare a foliculilor. Insa aceste aspecte sunt explicate in detaliu in cadrul unei consultatii medicale. Pe durata stimularii ovariene, este posibil ca pacienta sa simta un mic disconfort in partea inferioara a abdomenului, ca urmare a cresterii in volum a ovarelor, in incercarea lor de a reactiona la tratament. Nu trebuie sa te ingrijorezi, fiindca acest lucru este firesc.
Trebuie mentionat si faptul ca, prin producerea mai multor ovule, cresc semnificativ sansele fertilizarii in vitro. De asemenea, se creeaza posibilitatea pastrarii si congelarii ovulelor sanatoase (pentru o conceptie care va avea loc in viitor) sau a embrionilor ramasi. Materialul biologic crioconservat va putea fi utilizat ulterior, in situatia in care prima incercare nu va da rezultatul scontat, iar femeia nu va mai fi nevoita astfel sa inceapa o noua terapie medicamentoasa.
Articolul este realizat cu sprijinul dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrica-ginecologie, cu supraspecializare in infertilitate.
Dezbatere publica "Rolul si importanta vaccinului", un eveniment organizat pentru parinti si nelamuririle lor vizavi de vaccinarea copiilor.