Medicii ne recomanda mereu sa avem grija cu alimentatia noastra, dar o grija excesiva poate fi daunatoare.
Nutritionistul Mihaela Bilic a explicat pe pagina sa de Facebook ce inseamna ortorexia si cum recunoastem o persoana care sufera de aceasta boala:

„Cand grija de a manca natural si sanatos se transforma in manie, asta inseamna ortorexie. Definita in 1997 de medicul Steven Bratman, ortorexia nervoasa este o tulburare psihiatrica inrudita cu anorexia si consta in obsesia maniacala de a avea o alimentatie sanatoasa (ortho=drept, just). Asemenea orthodoxului fanatic, orthorexicul isi organizeaza intreaga existenta in jurul subiectelor ce tin de alimentatie, isi reduce campul de interes la probleme legate de mancare, relatia sa cu hrana se transforma intr-un sistem rigid si aspru de reguli si valori ce duc cu gandul la asceza, calugarie, pocainta. O atitudine extremista de acest gen are consecinte cel putin contradictorii: desi obiectivul tintit este sanatatea, restrictiile alimentare autoimpuse duc orthorexicul in pragul carentelor grave si chiar a amenintarii cu moartea. Mancarea devine din prieten, un dusman sau, ca sa citez din DSM (Diagnostic and Statistical of Mental Disorders): ” tulburare anxioasa ce cuprinde o dimensiune fobica in credinta ca alimentul e periculos si o dimensiune obsesiv-compulsiva de elaborare a unor strategii si mecanisme de protectie impotriva acestui dusman„.

Atentie, nu orice dieta stricta inseamna ortorexie! Daca tineti un regim alimentar si sunteti multumiti, fericiti, bine in pielea voastra, conectati cu cei din jur si functionali din ounct de vedere social, profesional si familial, atunci nu va speriati, nu suferiti de ortorexie.  Riscul apare atunci cand grija de a manca sanatos se transforma in obsesie, cand apar carente nutritionale grave iar persoana respectiva se izoleaza, nu mai are o viata normala. Obsedat de cautarea alimentului perfect, ortorexicul protesteaza impotriva mancarii si societatii, isi construieste propriul univers de valori si se izoleaza de restul lumii, in dorinta absurda de a gasi puritatea, pacea, echilibrul, nemurirea.
Din pacate, sau din fericire, mancarea este doar mancare. Alimentele sunt carburantul cu care supravietuim si de care trebuie sa ne bucuram, sa il savuram, nu sa-l lasam sa puna stapanire pe viata noastra! Cateodata intre normalitate si nebunie nu e decat un pas si nu merita sa-l facem de dragul mancatului „mai bine”, „mai sanatos”, „mai corect”…”