Imunizarea impotriva difteriei prin vaccinare

Scurt istoric al difteriei

In 1888 Pierre Paul Emile Roux si Alexandre Yersin au dovedit existenta toxinei bacteriei Corinebacter Diphteriae, iar in 1890 Emil Adolf von Behring si Shibasaburo Kitasato au descoperit antitoxina si au pus bazele vaccinarii antidifterice.

SUA raporta in 1921 206.000 cazuri de difterie, din care 15.520  s-au soldat cu moartea pacientilor; altfel spus, sub 5 ani imbolnavirile de difterie duceau la deces in 20% din cazuri, si 10% la ceilalti.  Dupa introducerea vaccinului, in 1927, imbolnavirile au scazut spectaculos, astfel incat in perioada 2004-2008 nu a existat nici un caz in America.

Declaratia despre standardele de calitate confimand siguranta administrarii vaccinului a fost emisa de OMS  in 1964, actualizata ulterior in 1978, 1989, ultimul in 2003, ceea ce dovedeste ca producerea si administrarea vaccinurilor sunt atent supravegheate la nivel international.

Despre vaccinul antidifteric

Ce fel de vaccin este?

Vaccinul antidifteric este un toxoid, adica nu contine bacteria, ci doar toxina bacteriana modificata, astfel incat nu provoaca boala, dar  determina producerea de anticorpi care sa protejeze impotriva bolii. 

Din 1974 OMS a facut recomandarea privind administrarea vaccinului cu trei componente difterie-tetanos-pertusis, de atunci aceasta forma este administrata de rutina, sub diferite denumiri,  asociata sau nu cu alte antigene, in vaccinurile numite multivalente (tetra-, penta-, hexa-).

Cum se administreaza?

Vaccinul se adminstreaza de rutina, intramuscular in coapsa la bebelusii sub varsta de 1 an, iar  la copiii mai mari – in brat.

Conform Programului  National de Imunizare (PNI), vaccinul este administrat  la 2 si 4 luni, urmate de rapelul (”reamintirea”) de la 11 luni, 6 ani si 14 ani. Pana la varsta de 11 luni, protectia antidifterica se realizeaza prin vaccinul hexavalent (difterie-tetanos-pertusis-haemophilus b-poliomileitic-hepatitic B), la 6 ani vaccinul tetravalent (difterie-tetanos-pertusis-poliomielitic) iar la 14 ani diftero-tetanos.

In functie de programul de vaccinare al fiecarei tari, varsta de inceput poate fi 3 luni, si numarul de doze pana la 1 an poate fi 4.

Informatii complete despre vaccinul antidifteric administrat copiilor in Romania gasiti aici

Cine ar trebui sa fie vaccinat

OMS si CDC, autoritatile internationale in privinta vaccinurilor, statueaza vaccinarea universala impotriva difteriei; incepand de la varsta de 2 luni, conform PNI, toate dozele sunt vitale.

ATENTIE!! Starile de imunosupresie (imunitate scazuta in cursul bolilor neoplazice) sau sarcina NU reprezinta contraindicatie pentru vaccinare!

Informatii complete despre vaccinarea adultilor cu vaccinuri antidifterice gasiti aici si aici

Inainte de introducerea vaccinului antidifteric 15.000 de americani mureau pe an. Din 2004 pana in 2012 SUA au raportat doar un caz de difterie.

Vaccinurile nu protejeaza doar pe cei vaccinati ci si pe cei suferinzi de boli grave care nu pot fi vaccinati. Un copil nevaccinat se imbolnaveste si poate transmite boala, dar un copil vaccinat nu se imbolnaveste si nu transmite bola. Cu cat vor fi mai multi copii vaccinati cu atat riscul producerii epidemiilor este mai mic.

Riscul ca un copil sa se imbolnaveasca de o boala contagioasa prevenibila prin vaccinare poate este mic in ziua de azi, dar vaccinarea nu este doar pentru noi insine, si nu este doar pentru azi! Protejam pe cei din jur care din diverse motive sunt vulnerabili, protejam copiii copiiilor nostrii, indepartam pericolul producerii bolilor pentru care vaccinam azi. Ce se intampla daca nu ne mai vaccinam?  Provocam aparitia unor boli despre care am crezut ca le-am invins in urma cu zeci de ani!

Vaccinarea gravidei

Vaccinul pentru difterie este inclus in vaccinul diftero-tetanic-pertussis-acelular (dTPa) si in cel diftero-tetanic (dT)

• O doza de dTPa este recomandata in fiecare sarcina, indiferent de istoricul vaccinal al pacientei. Pentru a maximiza raspunsul imun si nivelul de anticorpi, precum si transmiterea acestora catre fat, perioada optima de administrare a vaccinului dTpa este intre saptamanile 27-36 de sarcina, desi vaccinul poate fi administrat in orice moment al sarcinii.
• Femeile care nu au fost vaccinate cu dTpa inainte sau in timpul sarcinii, este indicat sa primeasca vaccinul imediat dupa nastere.
• Pentru a asigura protectie impotriva tetanusului maternal si neonatal, gravidele care nu au fost niciodata vaccinate impotriva tetanusului ar trebui sa primeasca 3 doze de vaccin dT (care contin doze reduse de toxoide tetanice si difterice). Secventa recomandata este la 0, 4 saptamani si intre lunile 6-12 de sarcina. Vaccinul dTpa ar trebui sa inlocuiasca o doza de dT, de preferinta intre saptamanile 27-36 de sarcina. (Sursa: CDC)

Pentru cine NU se recomanda vaccinul

• cei care au avut reactie adversa grava, cu risc vital la o doza anterioara de vaccin impotriva Hib
• copiii si adolescentii cu orice boala de intensitate moderata sau grava vor fi amanati de la vaccinare pana cand starea de sanatate revine
• parintii copiilor si adolescentilor care au avut convulsii sau alte probleme neurologice anterioare, sindrom Guillian Baree, sau durere si roseata severa dupa o doza anterioara de vaccin antidifteric, trebuie sa discute cu medicul de familie inainte de administrarea vaccinului

Reactii adverse si raportarea lor

Reactiile adverse (RA) postvaccinale pot apare in primele minute dupa administrare, pana la trecerea a 48 de ore.

Ca orice medicament, si  vaccinurile pot  provoca RA, dar acestea sunt intodeauna mult mai usoare, incomparabile cu riscul bolii pentru care protejeaza, si trec de la sine. 

Foarte important !! –  dupa obtinerea licentei de administrare vaccinurile sunt monitorizate in permanenta in ce priveste siguranta lor si reactiile adverse aparute. Medicii au la dispozitie formulare speciale de inregistrare a RA, pentru care sunt recompensati in puncte de Educatie Medicala Continua, deci sunt direct ineteresati sa inregistreze si sa raporteze orice reactie adversa reala. 

In  cazul vaccinului impotriva difteriei RA care apar sunt: 

–  frecvent durere, roseata si umflatura la locul injectiei, pot apare la cateva ore dupa administrare.

Aceste reactii dureaza putin si nu necesita tratament!

– febra peste 38,5 °C

– plans, agitatie

– varsaturi

Daca parintii considera ca s-a produs o reactie postvaccinala trebuie sa isi pastreze calmul, si sa actioneze in functie de gravitate:

• in cazul unei febre usoare sau agitatie trebuie luate masuri obisnuite de combatre a febrei  (supozitor, comprese) si de calmare a copilului punandu-l  la san, sau tinandu-l in brate pana cand se linisteste si febra scade.
• In cazul unei reactii mai severe trebuie sa solicite serviciul de urgenta 112 sau sa mearga cat mai repede la cel mai apropiat spital. Ulterior, reactia trebuie adusa la cunostinta medicului de familie, care va raporta mai departe producatorului vaccinului si pe site-ul ANMDM (Agentia Nationala a Medicamentului si Dispozitivelor Medicale, aici)  

Acest vaccin este recomandat, la nivel international, de ECDC (Centrul European de Control al bolilor), CDC (Centrul international de control al bolilor), AAP (Academia  Americana de Pediatrie), AAFP (Academia Americana de Medicina de Familie).

In Romania Ministerul Sanatatii, Directia de Sanatate publica si toti medicii de familie, mai ales medicul dumneavoastra de familie, va recomanda cu fermitate sa va prezentati pentru vaccinarea copilului dumneavoastra conform programului national.

In anul 2002 Studioul de animatie Amblimation apartinand lui Steven Spielberg a produs un film de desene animate  – Balto – bazat pe fapte reale din timpul epidemiei de difterie din 1925, care se adreseaza deopotriva copiilor si parintilor, ilustrand, dincolo de desene, durerea parintilor care stau neputinciosi langa patul copiilor bolnavi de difterie.