Analiza sesizarii de neconstitutionalitate depuse la Curtea Constitutionala in legatura cu Legea nr. 349/2002 – modificata – referitoare la prevenirea si combaterea efectelor produselor din tutun

La 15 Decembrie 2015, dupa avizarea sa pozitiva de catre Comisia pentru Sanatate si Familie a Camerei Deputatilor, noua forma a Legii 349 privitoare la preventia si combaterea efectelor produselor din tutun (1) a fost votata in Plenul Parlamentului cu o majoritate zdrobitoare.

Prin acest vot Romania s-a alaturat grupului de 23 de tari ale Comunitatii Europene (intre care si Ungaria si Bulgaria) care au adoptat deja o astfel de Lege. Cu un sentiment de invidie am aflat, intre timp, ca si Republica Moldova ne-a luat-o inainte si si-a votat, la 29 Mai 2015, propria lege antifumat (1).

Participanti directi fiind, la dezbaterile care au condus la stabilirea formei finale a Legii 349/202, am aflat cu consternare de blocarea promulgarii Legii de catre Presedintele Romaniei prin depunerea la Curtea Constitutionala a unei sesizari de neconstitutionalitate a unora dintre prevederile acesteia (2). Materialul pe care il prezentam mai jos este o analiza critica a textului acestei sesizari.

I.Consideratiuni generale:

I.1. La o prima vedere textul sesizarii apare tehnic, concis si sobru. El contine o afirmatie importanta cu care suntem pe deplin de acord: „ Evident, fumatul este un fenomen pentru care autoritatile statului au indatorirea sa creeze programe si politici publice menite sa reduca numarul fumatorilor si sa descurajeze accesul minorilor si tinerilor la fumat. Au dreptul, chiar obligatia de a proteja nefumatorii de efectele fumatului pasiv” (pagina 5).

I.2. Noua forma a legii 349/2002 este rezultatul unei munci de aproape cinci ani.

Prima ei modificare a fost propusa in 2011 dar majoritatea amendamentelor incluse in actuala forma au fost propuse in ultimul an. Forma finala a Legii a fost obtinuta dupa intense dezbateri in cadrul Comisiei pentru Sanatate si Familie a Camerei Deputatilor, cu participarea reprezentantilor societatii civile (intre care si cei ai Societatilor Profesionale Medicale) si in prezenta reprezentantilor industriei tutunului. O ultima modificare a textului (respectiv inlaturarea unui amendament) a fost efectuata de catre Comisia pentru Sanatate cu putin inainte de votarea ei, urmare a intoarcerii Legii in urma unei sesizari a Consiliului Concurentei. Prin urmare, Legea a fost supusa votului Plenului Parlamentului dupa o dezbatere prelungita, matura, responsabila, democratica, fapt care i-a asigurat votul covarsitor (81%) in favoarea adoptarii ei.

II.Sinteza argumentelor prezentate in sesizarea de neconstitutionalitate a Legii 349/2002 (modificata).

Argumentele incluse in sesizarea adresata Curtii Constitutionale (document atasat) sunt urmatoarele:

II.1. Definitia utilizata in Legea 349 pentru „spatiul public inchis”. In interpretarea semnatarilor sesizarii, definitia utilizata in Lege pentru “spatiu public inchis” ar putea fi extinsa si asupra locuintelor private. In consecinta se sugereaza ca fumatorii nu ar mai avea dreptul de a fuma in propria locuinta sau in spatiile private destinate fumatorilor fapt care ar echivala cu incalcarea dreptului lor la proprietate, garantat de Constitutie in articolul 44;

II.2. Discriminarea unor grupuri de fumatori in raport cu alte grupuri de fumatori, urmare a existentei in textul Legii a doua exceptii de aplicare a ei, respectiv Articolele 5 si 7;

II.3. Interzicerea vanzarii la bucata a trabucurilor (tigari de foi) considerata ca o masura care ar restrange libertatile economice si ar incuraja fumatul (pagina 5).

III. Critica sesizarii de neconstitutionalitate a Legii nr. 349/2002 (modificata)

III.1. Critica interpretarii definitiei utilizate in Legea 349 pentru „spatiul public inchis”.

Definitia de „spatiu public inchis” este atacata dupa cum urmeaza (citam):

„Art. 3 din actul normativ ce face obiectul prezentei sesizari (respectiv modificarea Art. 2 litera m) din Legea 349/2002) defineste „spatiu public inchis” ca fiind:„spatiu accesibil publicului sau destinat utilizarii colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces …” „Textul nu defineste sintagma „destinat utilizarii colective”, ori in conditiile in care acelasi text precizeaza ca reprezinta „spatiu public inchis” orice „spatiu […] destinat utilizarii colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces […]„ putem aprecia ca o locuinta personala poate fi considerata in acceptiunea textului mentionat un „spatiu public inchis” (pagina 2).

In consecinta (pagina 4): „Definind ca „spatiu public inchis” orice spatiu privat destinat utilizarii colective, legea introduce o discriminare a cetatenilor fumatori carora nu le este permis sa fumeze nici macar in propria locuinta ori in spatii inchise carora ar putea sa le dea destinatia de spatii pentru fumatori. Evident, cu respectarea interdictiei minorilor in aceste spatii si neafectand in nici un fel dreptul la sanatate al fumatorilor”

Raspuns:

III.1.1. Finalul textului de mai sus este eronat. Intentia autorilor a fost, probabil, de a scrie „…dreptul de sanatate al nefumatorilor” si nu „… al fumatorilor”. Prin decizia sa de a fuma fumatorul isi anuleaza deliberat dreptul la sanatate.

III.1.2. Autorii Legii 349 NU au intentionat sa radicalizeze prevederilor ei prin extindere pana la nivelul locuintelor private. Deoarece Legea se refera la interzicerea fumatului In spatiul PUBLIC inchis in acceptiunea autorilor Legii definitia de „spatiu public” trebuie interpretata astfel: „spatiu public inchis” este definit ca fiind:„spatiu accesibil publicului sau destinat utilizarii colective (de catre PUBLIC – adaugarea noastra), indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces …”.

Deci, sintagma „spatiu destinat utilzarii colective” subintelege faptul ca prin „utilizare colectiva” se intelege „utilizarea de catre public” (exemplu: toaletele publice, situatia actuala din avioane unde fumatul este interzis inclusiv la toaleta care este un spatiu destinat utilizarii colective). Aceasta interpretare este suficienta pentru a indeparta suspiciunea potrivit careia fumatorilor li s-ar interzice sa fumeze in locuintele personale.

In sprijinul acestei interpretari vin si doua definitii: a). definitia Locuintei asa cum apare ea in Legea locuintei (respectiv Legea nr. 114/1996 actualizata la 22.03.2013); b). definitia termenului de „public”

conform DEX (3):

a). Definita Locuintei : Art. 2. – a) Locuinta: Constructie alcatuita din una sau mai multe camere de locuit, cu dependintele, dotarile si utilitatile necesare, care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau familii.

1. b) Definitia Publicului. Colectivitate mare de oameni; multime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. ◊ Marele public = ansamblu de persoane considerate in raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etc.

Deci locuinta nu este un spatiu public ci un spatiu pentru locuit !. Membrii familiei proprietarului fumator nu pot fi considerati drept public (ci, mai degraba, victime ale proprietarului).

III.1.3. Sesizarea forteaza un sens largit al sintagmei de „spatiu destinat utilizarii colective” prin extinderea ei la nivel de locuinta personala interpretata ca posibil spatiu public din moment ce este folosita colectiv de locatari. Prin „spatiu destinat utilizarii colective” sesizarea intelege „orice spatii inchise utilizate de mai mult de o persoana” (pagina 3).

Oricat ar parea de halucinant in situatia in care Curtea Constitutionala ar accepta acest sens largit toti cei care sustinem Legea 349 va trebui nu numai sa fim de acord dar VOM FI OBLIGTI SA IL SUSTINEM(!!!). Dar NU in sensul dorit de sesizare ci, dimpotriva, in sensul solicitarii catre Curtea Constitutionala de a aplica integral PREVEDERILE CONSTITUTIEI (si nu trunchiat, apeland strict la articolul 44 asa cum se doreste). Concret, nu se poate apela strict la articolul 44 ignorand alte articole ale Constitutiei si alte prevederi legale care apara drepturile si libertatile individuale.

Asa cum vom demonstra mai jos, in aceasta situatie rationamentul conduce la extinderea obligatorie a Legii 349 la nivelul locuintelor ceea ce echivaleaza cu un „efect de bumerang” asupra tentativei de blocare a Legii 349!

In sprijinul afirmatiilor de mai sus vin urmatoarele prevederi:

1. Art. 26, Constitutia Romaniei. Viata intima, familiala si privata…(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri!

Acest articol este citat si in sesizarea catre Curtea Constitutionala dar intr-o maniera care ridica suspicinea de tentativa de inducere in eroare prin omisiune!. Astfel, la pagina 4 paragraful B. Universalitatea, textul acestui articol este citat integral, asa cum este prezentat de noi mai sus. In fraza imediat urmatoare se spune insa: „Din moment ce comercializarea produselor din tutun este legala in Romania, pe de o parte si exista optinea liber consimtita a oricarei persoane majore de a fuma, conform dreptului oricarei persoane fizice de a dispune de ea insasi, rezulta ca orice cetatean major din Romania are dreptul sa devina fumator…”.

Este usor de remarcat trunchierea textului articolului 26 prin omiterea patii a doua, respectiv: „…daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri” (!!!)

Atat noi cat si autorii sesizarii nu putem fi decat de acord ca in conditiile actuale cel care fumeaza „dispune de el insasi in propria locuinta” incalcand Art. 26 din Constitutie prin faptul ca, oblingindu-i la fumat pasiv sau la fumat inconstient pe cei din jurul sau le incalca drepturile si libertatile. In fata acestei evidente, daca locuinta ar deveni „spatiu public” atunci obligatoriu in interiorul ei ar trebui sa se aplice si sa se respecte:

2. Art. 34, Constitutia Romaniei:

(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat;

(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.

3.Art. 35, Constitutia Romaniei. Dreptul la mediu sanatos

(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.

(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.

De asemenea, remintim faptul ca si copiii sunt cetateni ai tarii, beneficiind de aceleasi drepturi individuale constitutionale. In plus, ei sunt protejati suplimentar prin Legea Copilului (Legea 272/2014) din care citam:

4. Art. 37. Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
5. ART. 46(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge[…] (Comentariu: crede un parinte care fumeaza in proprietatea sa langa copilul sau o fumatoare gravida atenteaza la sanatatea copilului crescandu-i riscul de nastere prematura sau de malformatii, de a dezvolta astm, tuberculoza, neoplazii si de a-i reduce dezvoltarea intelectuala)

6. ART. 94 (1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care sunt periclitate viata, dezvoltarea fizica, mentala […]. (Comentariu: nu este un abuza faptul de a fuma in locuinta privata alaturi de copil ?) (2) Trebuie sa finalizam aceasta critica a principalului argument folosit de sesizarea de neconstitutionalitate a Legii 349 amintind definitia de proprietate privata, asa cum apare ea in Art. nr. 553 din noul cod civil din 2015

1.Art 553 al Noului cod civil/2015

Definitia de Proprietatea privata: (1)Sunt obiect al proprietatii private toate bunurile de uz sau de interes privat apartinand persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale.

Conform definitiei, membri familiei (sotia/sotul, copiii, bunica/bunicul, etc) sau alti colocatari ai fumatorului-proprietar nu fac parte din “bunurile” sale si, deci, nu sunt proprietatea sa.

Invocarea stricta a Art. 44 si trunchierea Art. 26 din Constitutie (cum am demonstrat mai sus) contestatarii tradeaza o regretabila confuzie intre termenul de “proprietar” si cel de “stapan” cu puteri discretionale in spatiul proprietatii sale. Trebuie cu totii sa fim de acord ca aplicarea articolului 44 nu echivaleaza cu stoparea la poarta proprietatii a celorlaltor prevederi constitutionale si legale referitoare la drepturile individuale de care beneficiaza membrii familiei sau colocatarii.

Prin urmare, in situatia acceptarii locuintei drept spatiu public Legea 349 nu devine anti constitutionala. Dimpotriva, ea se extinde automat la nivelul locuintelor. Altfel spus, sesizarea ofera Curtii Constitutionale exact ceea ce lipsea pana acum pentru a se pune capat discriminarii de catre fumatori a propriilor membri de familie si mai ales a copiilor.

III.2. Critica acuzatiilor de discriminarea a unor grupuri de fumatori in raport cu alte grupuri de fumatori.

Doua sunt articolele Legii 349 atacate ca fiind neconstitutionale (pagina 3, citat din sesizare):

“-Art. 5 din actul normativ ce face obiectul prezentei sesizari (respectiv modificarea Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 349/2002), teza finala a alin. 1 care prevede ca: “De la prezentele prevederi fac exceptie celulele pentru detinuti din penitenciarele de maxima siguranta.”

– Art 7 din actul normativ ce face obiectul acestei sesizari (respectiv modificarea Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 349/2002 care prevede ca: “(2) Fumatul este permis numai in camere special amenajate, exclusiv in zona de tranzit a aeroporturilor internationale, cu respectarea urmatoarelor conditii […]”.

In acest context se specifica: “Prin aplicarea prevederilor legale mai sus mentionate se creaza o discriminare intre persoanele aflate in detentie in penitenciare de maxima siguranta si cele aflate in tranzit intr-un aeroport, pe de o parte, si ceilalti cetateni fumatori, pe de alta parte asta in conditiile in care toti fiind fumatori ar trebui sa beneficieze de aceleasi drepturi fara discriminare si privilegii” (pagina 4).

Raspunsuri:

III.2.1. “Discriminarea” fumatorilor aflati in libertate in raport cu fumatorii detinuti in penitenciare de maxima siguranta.

a). Este greu de inteles ratiunea punerii pe picior de egalitate a fumatorilor cinstiti, aflati in libertate si cu drepturi depline, cu fumatorii incarcerati in penitenciarele de maxima siguranta.

b).Reamintim prevederile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal care la Art. 34. Regimul de maxima siguranta, punctul (4) precizeaza:

(4) Persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim de maxima siguranta sunt supuse unor masuri stricte de paza, supraveghere si escortare, sunt cazate, de regula, individual […].”

Deci, detinutii din penitenciarele de maxima siguranta sunt cazati in celule individuale !. Drept urmare celula de maxima siguranta NU poate fi considerata un spatiu public inchis nici macar daca se aplica definitia fortata pe care si-o doreste sesizarea (respectiv “spatiu folosit in colectiv… deci de mai mult de o persoana”) si cu atat mai putin sintagma “spatiu destinat accesului publicului” utilizata, de asemenea, in Legea 349!.

c). Prin interzicerea fumatului in propria sa celula detinutul poate deveni agitat (prin sevraj) si poate sa devina agresiv si periculos atat pentru propria persoana cat si pentru cei din jur. In consecinta in cursul dezbaterilor de la Comisia pentru Sanatate si Familie din Camera Deputatilor s-a acceptat aceasta exceptie pentru siguranta detinutilor si a celor din jurul sau.

III.2.2. “Discriminarea” fumatorilor aflati inafara aeroporturilor internationale in raport cu fumatorii aflati in spatiul de tranzit al aeroporturilor internationale.

Raspuns: zona de tranzit a aeroporturilor internationale se afla dincolo de granita Romaniei. Este un spatiu international in care se afla cetateni ai multor tari, cu legislatii diferite si in care se aplica legile internationale (4). Nu exista o lege internationala care sa interzica fumatul in aceste spatii. Deci nu este vorba de nici o discriminare a fumatorilor dinafara aeroporturilor internationale, inclusiv a celor aflati pe aeroporturile nationale (5)

III.3. Critica interzicerii vanzarii la bucata a trabucurilor (tigari de foi).

Conform sesizariiaceasta prevedere ar restrange libertatile economice iar “obligarea fumatorilor de a cumpara o cutie si nu numei, ocazional, un trabuc ar fi excesiva si chiar de natura a obtine efectul contrar celui avut in vedere de actul normativ deoarece ar incuraja in aceasta maniera fumatul”.

Raspunsuri:

a). Interzicerea vanzarii la bucata a trabucurilor NU incurajeaza fumatul. Dimpotriva ! Cutiile cu trabucuri sunt mai scumpe decat un pachet de tigari (6). Fumatul este mai raspandit in randul cetatenilor cu venituri modeste; fumatorii de trabucuri sunt mai frecvent persoane cu venituri mai mari, care isi permit sa cumpere trabucuri. Daca se permite vanzarea la bucata a trabucurilor costul acestora devine mai ieftin decat cel al unui pachet de tigari obisnuite. In consecinta si accesul la trabucuri devine facil, inclusiv pentru cei cu venituri mai reduse si (si mai important) pentru tineri si pentru copii. Prin urmare, motivatia acestei prevederi o reprezinta descurajarea fumatului, in special in randul copiilor si tinerilor. Este aceeasi motivatie pentru care si tigarile obisnuite NU se vand la bucata ci la pachet. O simpla privire pe internet ne arata ca pretul celui mai ieftin trabuc ajunge sa fie sub acela al unui pachet de tigari, deci este mai usor de procurat de copii/tineri (6).

b). Articolul ar fi putut sa nu fie introdus in Lege, situatie in care interzicerea vanzarii “la bucata” a trabucurilor ar fi fost subinteleasa.

 IV.Comentarii finale:

IV.1.Sesizarea se bazeaza pe trei premize eronate, respectiv:

IV.1.1.Legea 349-modificata ar fi o lege antifumatori. Nu, Legea 349 este o lege antifumat pasiv, menita sa asigure protectia majoritatii nefumatoare a cetatenilor tarii. Legea respecta accesul fumatorilor la produsele din tutun si optinea lor de a fuma.

IV.1.2.Confuzie in interpretarea „fumatorului proprietar”, perceput ca fiind un „stapan” cu drepturi absolute in spatiul sau privat, inclusiv acela de a ignora dreptul la sanatate al membrilor familiei sale.

IV.1.3. O speculatie a definitiei de „spatiu public inchis”, folosita in Legea 349, prin care se incearca extinderea fortata a ei la locuintele private, speculatie care are insa efect de bumerang.

IV.2. Consideram ca sesizarea este o tentativa de inducere in eroare prin prezentarea fumatorilor drept victime ale unei Legi discriminatorii. Aceasta tentativa, este instrumentata prin:

IV.2.1. Trunchierea Art. 26 din Constitutie prin omiterea partii din text care limiteaza libertatea de sine a fumatorului.

IV.2.2. Ignorarea semnificatia „zonei de tranzit din aeroporturile internationale” si, respectiv, a conditiilor de detentie din penitenciarele de maxima siguranta.

IV.2.3. Ignorarea motivatiei pentru care se interzice vanzarea la bucata a trabucurilor

IV.3. Sesizarea incearca sa acrediteze un caracter discriminatoriu al Legii 349 in raport cu fumatorii ignorand realitatea care este diametral opusa. Aceasta realitate este o discriminare in masa a majoritatii de 74% de cetateni NEFUMATORI ai tarii. Acestia sunt adevaratele victime, carora le este negat, in spatiile publice, dreptul constitutional la sanatate!. Ei sunt obligati sa fumeze pasiv in aceste spatii, urmare, pe de o parte, a imposibilitatii de separare completa a spatiile destinate fumatorilor de cele ale nefumatorilor asa cum prevedea forma precedenta a Legii 349 (in vigoare, atentie, inca din 2002!). In document se specifica: „ratiunea cererii […] nu vizeaza interzicerea fumatului in spatiile publice (interdictie impusa deja prin Legea nr. 349/2002 in vigoare) si, mai departe: „…Dar (statul – completarea noastra) nu are dreptul sa instituie pentru cei care in mod constient vor sa fumeze, interdictia de a fuma in spatii private si securizate, ferite de accesul minorilor”.

Ni se sugereaza, prin urmare, ca:

a). vechea forma a Legii nr. 349/2002 ar fi suficienta (ea interzicand deja fumatul in spatiile publice) si ca

b).Legea ar trebui completata prin crearea de spatii pentru fumatori in interiorul spatiilor publice inchise.

Motivul major pentru care s-a trecut la modificarea Legii 349 a fost tocmai faptul ca experienta celor 13 ani de cand este ea in vigoare a dovedit indubitabil ca separarea completa a fumatorilor de nefumatori este imposibila in spatiile publice inchise, fapt care facea imposibil de aplicat forma precedenta a Legii 349. Crearea de stabilimente/spatii speciale pentru fumatori inseamna, de fapt, a accepta o politica de „apartheid” in restaurante, baruri si cluburi. Este suficient sa sesizam faptul ca una dintre consecintele imediate ar fi discriminarea nefumatorilor care nu ar fi acceptati sa fie angajati intr-un restaurant dedicat strict fumatorilor. Incercam sa ne inchipuim situatii de reuniuni colective (nunti, botezuri, zile de nastere) in care participantii petrec separat, in restaurante/ baruri/ cluburi private diferite. Incercam sa ne inchipuim cum ar trebui sa arate cusca de sticla inchisa, securizate, din interiorul restaurantelor/barurilor/ cluburilor si cel al companiilor private. Nu putem insa sa nu ne inchipuim cum ar trebui sa arate si spatiile „securizate” din locuintele private, spatii care sa fie „ferite de accesul minorilor” (!?).

Pe de alta parte, in prezent nefumatorii sunt victimele comportamentului agresiv al minoritatii de 24% a fumatorilor. (Cati dintre acestia mai au astazi eleganta parintilor sau bunicilor lor care, inainte de a-si aprinde o tigara intr-un spatiu public, cereau permisiunea celor din jur ?). Acest comportament atinge apogeul, asa dupa cum am spus mai sus, in locuintele cu fumatori, locuinte in care se ignora pana si dreptul constitutional la sanatate al copiilor care traiesc sub acelasi acoperis!. Atragem atentia ca pe langa fumat pasiv exista si fumatului inconstient,asa numitul “fumat la mina a treia” (“third hand smokers” -THS). Fumatorii “la mana a treia” aspira componentele fumului de tigara care sunt depozitate pe suprafete sau pe hainele fumatorului proaspat intors de la “securizatul loc pentru fumat” (cum ar fi, spre exemplu, balconul locuintei personale). Am fi foarte curiosi sa aflam cum ar defini aceasta realitate incontestabila cei care, jucandu-se cu vorbele, sugereaza ca legea 349 ar fi „fascista” (7)(8)(9).

V. In loc de concluzii:

V.1.In ciuda aparentei de redactare profesionista, sesizarea de nonconstitutionalitate a Legii 349/2002 exceleaza prin subrezenia argumentatiei si socanta superficialitate fapt care ii asigura fie esecul fie declansarea unui „efect de bumerang”. Aceasta tentativa de inducere in eroare a bunului simt (in fapt o tergiversare a ridicarii Romaniei la nivelul vecinilor sai si al majoritatii zdrobitoare a tarilor Comunitatii Europene) se poate intoarce exact impotriva minoritatii fumatoare ale carei drepturi pretinde ca le apara. Prin toate acestea, sesizarea este o ofensa la adresa Comisiei pentru Sanatate si Familie din Camera Deputatilor, a majoritatii Parlamentare de 81% si, de fapt, a tuturor cetatenilor tarii (fumatori si nefumatori). In consecinta sesizarea merita pe deplin o taxare pe masura din partea Curtii Constitutionale.

V.2.Prin actualele ei modificari, Legea 349 aduce, de fapt, la nivel de reciprocitate respectul de care se bucura in prezent fumatorii cu respectul pe care il merita, in aceeasi masura, nefumatorii. Este, prin urmare, o Lege a Respectului Reciproc. In acest sens anexam comentariile fumatorilor aflati printre cei aproape 3000 de semnatari ai petitiei initiate de noi in vederea sustinerii Legii 349/2002 (10)(Anexa 1).

V.3. Avand deplina incredere in Curtea Constitutionala avem in acelasi timp toate motivele sa fim optimisti ca prin punerea in aplicare a Legii 349 Romania se va alatura, in 2016, tarilor cu un sistem legislativ avansat dedicat protectiei sanatatii cetatenilor lor.

Dr. Gabriel Tatu-Chitoiu

Presedinte, Societatea Romana de Cardiologie

Prof. Dr. Florin Mihaltan

Presedinte, Societatea Romana de Pneumologie

Conf. Dr. Ioan Mircea Coman

Presedinte, Fundatia Romana a Inimii

Aurelia Cristea

Deputat, Intitiator al modificarii Legii 349/2002

Cornel Radu-Longhin

Secretar General, European Network for Smoking and Tobacco Prevention

Textul integral se regaseste in scrisoarea deschisa care poate fi vazuta AICI.